Active Learning Centre

Grădinița este primul spațiu de autonomie al copilului, primul loc în care se duce singur și unde începe viața lui fără prezența permanentă apărinților. Este un spațiu în sine, fizic și psihic, cu care copilul pentru a se adapta este necesar să poată stabili o relație. Nu este doar un spațiu de așteptare pe perioada serviciului părinților sau până când cineva va putea lua copilul, ci este un spațiu pe care copilul îl investește într-un fel anume și față de care va avea anumite trăiri.Pentru a se putea adapta la grădiniță copilul trebuie să poată pleca de acasă, să se poată separa de părinții săi pe perioada timpului petrecut la grădiniță. Să existe capacitatea copilului de a pleca și cea a părinților de a-l lăsa la plece. Absența capacității de separare conduce adesea la refuzul copilului de a mai merge, la o stare de angoasă și disconfort, la o retragere a sa și la lipsa unei relații cu spațiul, colegii, educatoarea, jucăriile. Copilul râmâne undeva la intrare, între casă și grădiniță. 

Vă propun în acest articol să cunoaștem câteva din condițiile care permit copilului o bună adaptare la grădiniță, sau care dimpotrivă pot crea dificultăți și pot determina un refuz sau un eșec în încercarea sa:

• Capacitatea de a se juca – joaca este încă din primele săptămâni ale copilului unul dintre cei mai importanți indicatori ai dezvoltării sale și ai încercarii de a intra în relație cu mediul din jur.Copilul care se joacă este un copil care poate să construiască, să își imagineze, să creeze, să inventeze. Joaca exprimă universul sau interior și devine un limbaj care ne poate comunica cum este copilul, ce își dorește, care sunt temerile sau curiozitățile sale. Grădinița este prin definiție un spațiu de joacă, și putem defini jocul și jucăriile ca obiecte care pot media întâlnirea dintre copil și alți copii, dintre copil și educatoare, dintre copil și spațiu. Joaca îi este cunoscută și prin joacă poate comunica celorlalți cine este și îi poate cunoaște și pe ei. De asemenea, joaca sau absența ei ne pot comunica când copilul suferă sau se află în dificultate. Principalacaracteristică a lui se juca este libertatea acestui demers, copilul este liberîn jocul său, dar grădinița poate pune la dispoziție ascultarea și observarea acestui joc pentru a cunoaște copilul.

• Capacitatea de a relaționa – intrarea în grădiniță este un moment foarte solicitant pentru copil datorită contactului cu noul. Un spațiu nou, oameni noi, copii noi. Acest lucru presupune din partea lui mobilizarea unor resurse pentru a se motiva să cunoască acest nou, pentru a fi interesat și pentru a face față angoaselor provocate de nou. Noul incită curiozitatea, dar și sperie în același timp. Copilul va avea nevoie de o perioadă până va cunoaste pe cei ce sunt în jurul lui si se va simti in largul sau să comunice si să se joace cu ei. Educatoarele pot sprijini copilul în această perioadă de acomodare și intercunoaștere prin activități de grup care să creeze siguranță și să nu expună direct copilul în fața altor copii pentru a se simți vulnerabil sau coplețit.

Dificultățile de relaționare (absență, refuz, agresivitate, izolare) sunt o modalitate de a exprima o tensiune și o suferință a copilului, care neputând vorbi despre ea, alege să o pună în act în relația cu ceilalți copii.

• Capacitatea de a se separa – separarea este un proces foarte complicat pentru că ea presupune renunțarea la prezența fizică permanentă a părinților, în special a mamei și a înlocui această prezență cu una interioară. Cu alte cuvinte, copilul să capete încredere că mama există și când nu este cu el, că se gândește la el, că îl iubește și că se va întoarce să îl ia de la grădiniță după încheierea activităților. Această încredere îi va conferi siguranța și îl va ajuta să rămână singur împreună cu ceilalți pe timpul șederii la grădiniță. Este firesc ca la început să existe dificultăți la sosire și la plecare, marcate prin protestul, plânsul, refuzul, agitația copilului. Dar ulterior, pe măsura ce el întelege cum funcționează acest proces de adaptare, ele vor dispărea. Atunci când se prelungesc, copilul întâmpină dificultăți de a rămâne, trăind o suferință de nesuportat în absența mamei și este nevoie să îl ajutăm să reușească să exprime această suferință și să poata rămâne fără a fi prins în conflictul de a alege între casa și grădiniță.Uneori, această dificultate de separare poate fi întărită și de părinți, care deși nu direct, transmit indirect preocupare, grijă, teamă ca copilul nu va reuși să se descurce, că nu va putea rămâne singur. Separarea este un proces ce se petrece de ambele părți.

• Sentimental de a aparține și de a se simți în siguranță – este esențială capacitatea grădiniței de a primi copilul și de a-l conține împreună cu tot ceea ce exista în el. Siguranța este cea care îi conferă încredere că poate rămâne, că poate mânca, că se poate juca, că poate merge la toaletă, că se poate baza pe cel de lângă el. Apartenența la grup și la grădiniță creează o identitate copilului și marchează existența lui ca parte din instituție. Dorința de a merge la grădiniță apare anterior intrării în grădiniță, însă dorința de a rămâne la grădiniță apare doar atunci când copilul va simți că aparține prin ceea ce face, prin ceea ce este și prin ceea ce primește acelui loc.

Grădinița se constituie ca o prelungire a lui acasă. Este locul unde copilul poate fii împreună cu alții, dar poate rămâne și împreună cu mama pe care o poartă înăuntrul său. Este locul unde cunoaște și o altă lume, cea din afara casei,cu plăcerile și neplăcerile ei, unde își poate exprima dorințele, dar unde exista și limite și reguli, unde poate fi el însuși, dar unde îi ascultă și îi vede și pe ceilalți. Dacă grădinița se transformă în opusul lui acasă, adică locul unde copilul rămâne fără mama ea va deveni locul de depunere al conflictelor, i se vor atribui trăsături negative, va fi un obiect rău,persecutor extrem de diferit de acasă care va fi bun și protector. Nici copilul și nici grădinița nu pot pretinde o transformare completă a celuilalt. Copilul nu poate și nu trebui să corespundă unor norme pedagogice stricte, iar grădinița nu poate fi o bona pentru copil. Între ei se produce o întâlnire, și din această întalnire fiecare își ia beneficii și își asumă responsabilități.Grădinița primește copilul în spațiul ei, iar copilul primește grădinița în interiorul lui.